BioAstroMed – Blog

Acest articol este raspunsul (neprelucrat) la urmatorul mail:
Ce mai faci? Nu ti-am mai scris de multa vreme in primul rand pentru ca am vrut sa ma descurc pe cont propriu, in al doilea rand pentru ca nu am vrut sa te mai incarc cu ale mele. Dar revin la tine cerandu-ti inca un sfat, iar dupa ce scriu acest mesaj voi lua din nou toate mailurile de la tine la citit
Stii, crezi tu ca exista, uneori, ca o forta superioara care face sa vina obstacole unul dupa altul, o forta pornita poate de oameni care pur si simplu nu te vor, si asa parca tot ce faci e plin de obstacole, de greutati, de teama? Ma duc la munca plina de teama, incep orice proiect plina de teama, scriu cu teama si orice fac e cu teama. Si totul merge greu si cu cat ma lupt mai tare, cu atat merg si mai greu lucrurile. Imi dau seama ca nu trebuie sa ma mai lupt asa si sa las lucrurile sa curga, dar as vrea sa pot controla cumva, sa pot schimba ceva pentru ca lucrurile sa mearga bine. Si nu reusesc. Am o mie de idei si nu ma pot apuca serios de niciuna. Parca simt ca o sa mearga greu. Am obosit atat de tare incat nici forta de lupta nu mai am. Stiu, o sa vina vacanta imediat. Dar imi e tare greu pana atunci. Trebuie sa reusesc cumva sa pot schimba ceva pentru ca lucrurile sa inceapa sa mearga mai usor si pentru mine. Ai vreun siretlic? Stiu ca e numai din gandire si atitudine, dar astea par atat de greu de schimbat uneori Eu te imbratisez cu mare drag si iti doresc zile senine, zi de zi. Mai scrie mesaje pe Facebook. Le caut in fiecare zi. Sunt frumoase.

Draga Sufletel,
Din 100% lucruri rele ce ni se intampla in viata doar 10% sunt cele care nu pot fi schimbate… celelalte de 90% sunt relele care vin prin interpretarile pe care le dam noi lucrurilor care se intampla in realitate.
De aceea romanii in proverbele lor au surprins acest lucru in:”Nici un rau nu vine singur”.
Uite ce fac eu atunci cand ma confrunt cu ceva neplacut.
-dupa cum ai vazut mai sus minimalizez descrierea “raului”… neplacere, situatie…
- nu ma grabesc sa interpretez ci in contact cu realitatea definesc situatia cu care ma confrunt: cum se vede, cum se aude, cum se simte… ce e real si palpabil si defineste problematica… Ceea ce reprezinta cei 10% care nu pot fi schimbati.
- si daca sta in puterea mea(si sta…) sa dau o interpretare care sa contrabalanseze cei 10 % atunci incep sa o caut. Cum?…
S-a intamplat asta… Daca s-a intamplat, atunci e de la Dumnezeu, ca nimic nu se misca fara Voia Lui. Daca e de la Dumnezeu este BUN, ca nimic nu face Dumnezeu rau sau prost. Daca e Bun si eu il percep rau, atunci inseamna ca mie imi scapa ceva pentru ca eu nu am inteligenta si intelepciunea… Mintea lui Dumnezeu. Deci, e ceva bun si nu imi dau eu INCA seama…. Incep sa ma uit, sa abordez diferite pozitii perceptuale ca sa realizez acel bine din raul cu care ma confrunt. Si cand cauti nodul in papaura il gasesti… La fel si cand cauti binele din situatia problematica cu care te confrunti…ai sa il gasesti(daca nu te minti si esti sincer, deschis si receptiv in cautarile tale).
Si acum dupa ce am respectat proverbul:” Da-mi Doamne puterea sa accept ceea ce nu poate fi schimbat… si puterea sa schimb ceea ce poate fi schimbat(adica interpretarile mele cu privire la ceea ce nu poate fi schimbat)… si intelepciunea sa imi dau seama care sunt unele si care sunt celelalte”, acum trec la actiune.
Sper sa iti fie de folos…
Si in plus nu uita
- ca nimeni nu ne poate face mai mult rau decat ne facem noi insine.
- ca ceilalti nu fac altceva decat ceea ce ne facem noi insine( legea similaritatii, a atractiei, a rezonantei: asemanatorul atrage asemanatorul)
- ca necazurile venite prin ceilalti sunt cea mai usoara posibilitate/ oportunitate de a a evolua (celelalte doua fiind boala si moartea).
Legile oglinzilor spun:”Tot ceea ce admiram la cineva avem si noi dar nu ne dam seama. Dar si tot ceea ce uram, nu ne place la cineva … avem si noi dar nu ne dam seama”. Si nu cauta identitatea ci similaritatea, si asta doar daca esti pregatita sa te confrunti cu Umbra, sa te cunosti, sa iti descoperi si sa iti accepti integrand partea ta intunecata. Pentru ca este stiut faptul ca Cautatorii de Lumina au si ei o parte intunecata, care dispare, asa cum dispar umbrele… doar cand Lumina izvoraste din centrul fiintei si nu numai dinafara. In prezenta Luminii Intunericul dispare. Astfel ca singurul mod in care poti sa scapi de “raul” din tine care atrage problemele este sa faci Lumina prin a te descoperi, prin a te iubi si a te accepta pe deplin asa cum esti, integrand partea ta intunecata: fricile, temerile, blocajele, etc.
Iar in final, vazand ca provocarea ta a dat nastere unui rezumat dens in informatie am sa te rog sa imi permiti sa postez asta pe blog ca toti cei care se regasesc in povestea ta sa beneficieze si ei, pe prncipiul:”Dar din Dar…”
Sa auzim numai de bine!
Cristina

- prima lege zice: “Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite”. Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal;
- a doua lege zice: “Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla”. Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici macar detaliul cel mai nesemnificativ)… Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU. Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt perfecte, cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta …
- a treia lege zice: “Orice moment in care se incepe este momentul corect”. Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe);
- a patra lege zice: “Cand ceva se termina, se termina”. Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte imbogatit cu acea experienta.

Oamenii intră în viaţa ta pentru un MOTIV, SEZON sau o VIAŢĂ.
Când o să ştii care este, o să ştii ce să faci pentru acea persoană…
Când cineva intră in viaţa ta pentru un MOTIV, este pentru a îndeplini o nevoie pe care ai exprimat-o.
A intrat… pentru a te asista în momentele dificile, să te îndrume şi să-ţi acorde suport,
Să te ajute fizic, emotional sau spiritual.
Pot părea ca fiind trimişi de Dumnezeu şi sunt.
Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie.
Apoi, fară vreo greşeală din partea ta sau într-un moment inoportun, această persoană va spune sau face ceva pentru a aduce această relatie la sfarşit.
Câteodata ei mor.
Câteodata doar se îndepartează.
Câteodata îşi fac de cap şi te forţeaza pe tine să adopţi o poziţie.
Ceea ce trebuie să realizăm este că nevoia noastră a fost satisfacută, dorinţa noastră îndeplinită, munca lor terminată.
Rugăciunea ta a fost ascultată şi acum este timpul să mergi mai departe.
Unii oameni intră în viaţa ta pentru un SEZON, fiindcă a venit rândul tău să împartaşeşti, să creşti sau să înveţi.
Ei iţi aduc o experienţă de pace sau te fac sa râzi.
Ei te pot invăţa ceva ce nu ai mai făcut.
Ei iţi pot da de obicei o cantitate incredibilă de bucurie.
Crede, este real. Însă doar pentru un sezon.
Relaţiile de o VIAŢĂ te invaţă lecţii pentru o viaţă, lucruri pe care trebuie să construieşti pentru a avea o fundaţie solidă emotionala.
Treaba ta este sa accepţi lectia, să iubeşti acea persoana şi să pui ceea ce ai invaţat in practică în toate celelalte relaţii si aspecte ale vieţii tale.
Se spune că dragostea este oarbă dar prietenia este clarvăzătoare…
Îţi mulţumesc pentru că faci parte din viaţa mea, fie că este pentru un motiv, un sezon sau o viaţa.

Cu totii avem momente cand ne dorim foarte tare sa schimbam ceva in viata noastra, un obicei prost, o stare de fapt, calitatea unei relatii, etc. Si desi ne dorim acest lucru din tot sufletul puterea obisnuintei invinge de fiecare data si “recidivam” adaugand la problema initiala altele noi date de frustrare, de autocritica, de furie pe noi insine…
M-am intrebat care este ecuatia schimbarii si de ce, desi stim ce e de facut, nu reusim in ceea ce ne propunem. Am simplificat toata analiza la maximum rezultand urmatoarele:
Schimbare= Nivelul suferintei ca te schimbi mai mic decat nivelul suferintei ca nu te schimbi
Resurse imperios necesare: perseverenta, rabdarea si strategia pasilor mici.
Obstacole: asteptarile si limitarile noastre
Fapt/informatii ajutatoare: o noua retea neuronala se naste in 3 saptamani de cand faci in mod repetat noul; devine activa dupa 3 luni si este aleasa preferential abia dupa cel putin 12 sau 18 luni.
Strategie de succes pentru schimbare: ca sa pot este important ca nevoia(trebuie) si dorinta(vreau) sa fie cat mai bine sincronizate.
Acum imi doresc sa va provoc la a demonstra sau infirma cele spuse mai sus…
Formulati-va(de preferat SMART) un obiectiv clar pe care vreti/trebuie sa il atingeti. Identificati care sunt pasii necesari obtinerii a ceea ce v-ati propus si treceti la actiune pentru urmatoarele 3 saptamani stiind ca daca o singura data nu faceti pasul necesar va trebui sa o luati de la capat din nou pentru inca 3 saptamani.
Recomandare: pentru inceput propuneti-va ceva necesar dar pe puterile voastre.Odata verificata metoda si atins obiectivul nimic nu va va impiedica sa va propuneti si obiective marete.
Si tineti-ma la curent cu evolutia procesului schimbarii infirmannd sau demonstrand astfel concluziile mele.
Este de mare ajutor faptul ca oferim si primim feedbackuri in acesta perioada de schimbare, pentru ca cu totii stim ca unde e unul nu-i putere, unde sunt doi puterea creste…

“Frica este energia care contractă, închide, se strânge în sine, o ia la fugă, se ascunde, acumulează comori, face rău.” zicea Neale Donald Walsch.
„Fricile nu sunt nimic altceva decât nişte stări ale minţii”, zicea Napoleon Hill şi avea dreptate.
În momentul în care ţi se face frică în legătură cu ceva, întreabă-te : “De ce fac ca acest lucru să devină real? Care parte din mine mă face să mă comport astfel?” Este o diferenţă enormă între frică şi precauţie. Precauţia avansează cu grijă, în timp ce frica rămâne pe loc, paralizată. Evită paralizia cu orice preţ. Nu este bună pentru suflet – şi nu te duce niciunde.
Fiecare frica de care va eliberati, va va aduce mai aproape de o stare de iubire, mai aproape de starea copilului liber care ne dorim sa redevenim, sa fim.
Care este lucrul de care ți-este cel mai frică în viața profesională?
Dar cea personală?
Când fiecare dintre noi este dispus să-și confrunte fricile, atunci sistemele care creează frici, dorințe și nevoi false pentru a se susține vor fi înlocuite cu sisteme care vor reflecta adevaratele noastre nevoi.
Momentul ăsta e atât de aproape pe cât suntem noi de dispuși să ne confruntăm cu fricile noastre și să ieșim din zona de confort.
Tu cum îți confrunți fricile?

“Furia afecteazã ficatul,
Ura duce la îmbolnãvirea inimii,
Ingrijorarea slãbeşte splina,
Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã îmbolnãvesc plãmânii.
Mânia (furia) determinã mişcarea energiei cãtre partea superioarã a corpului,
Bucuria încetineşte circulaţia energeticã,
Suferinţa sufleteascã şi tristeţea consumã energia,
Teama şi spaima o tulburã, iar
Ingrijorarea duce la stagnarea ei.”
Vechi poem din dinastia Qin

De doua zile observ o durere de cap care e sacaitoare suficient cat sa imi atraga atentia ca ceva ce gandesc nu este constructiv pentru mine. Pe principiul simplist ca daca ceva doare inseamna ca nu e folosit cum trebuie, am inceput sa ma investighez si am descoperit ca am o problema legata de prosperitate, de felul in care gandesc in legatura cu acest subiect.
Practic cauza problemei este ceva mai profunda: ma simt responsabila de fericirea altora… iar solutia recomandata este sa devin constienta de dorinta mea reala care sta ascunsa in spatele fricii mele.
Deci, prosperitate, fericirea altora, frica… dorinta neexprimata.
Aceste piese de puzzle au inceput sa lucreze in mintea mea pana cand o imagine clara a aparut.
Dorinta mea neexprimata in legatura cu starea de a fi prosper este data de faptul ca eu nu ma pot bucura de prosperitate atata vreme cat realizez ca sunt atatia oameni (multi cunoscuti si dragi mie) care se zbat in probleme financiare. Si imi doresc sa ma bucur de prosperitate, dar atata vreme cat mintea mea creeaza gandul cum ca eu as avea puterea sa fac ceva pentru ca si ceillati sa fie fericiti si prosperi iar calea pe care o sugereaza este sa imparti din propria prosperitate apare suferinta si imi este clar ca ceva ii scapa mintii mele creatoare de ganduri..Sunt ani de zile in care am facut asta si am realizat ca degeaba ii dai omului pestele, ca lui foame ii va fi iara, iar tu nu poti da la nesfarsit. Asa am descoperit ca as putea sa rezolv situatia dand undite si invatand oamenii sa pescuiasca… si am constatat ca si in acest caz sunt persoane care stiu ce au de facut si fac, dar o fac in ritmul lor ….
Astazi am descoperit o a treia cale, cea care poate fi inteleasa doar dupa ce ai trecut prin primele doua.
Am inteles ca solutia este sa treci peste tendinta fireasca (calea usoara) de a le da “pestele” pentru ca este suficient doar sa te vada pescuind, si sa realizeze cat „peste” aduni doar pentru ca faci asta, situatie in care pana si unditele si le gasesc singuri.
Am devenit astfel constienta ca modul meu propriu de a fi prospera este cea mai simpla si eficienta forma in care pot contribui la prosperitatea celorlalti, deoarece cred si stiu ca atunci cand eu sunt fericita si ma bucur de prosperitate, acest sentiment, aceasta stare contamineaza si pe cei din jurul meu, revarsandu-se firesc catre ceilalti.
Si am inteles si cum anume ajungeam sa imi produc suferinta: pentru ca eram centrata pe problema si nu pe solutie. Dadeam atentie nefericirii celorlalti in loc sa ma centrez pe acel proces prin care si ceilalti pot deveni fericiti.
Concluzia: o prea minunata lectie de viata, de intelegere superioara a felului in care functioneaza Planul Divin pentru noi toti.

Remarcam ca desi teoretic stim importanta feedbackului inca nu avem dezvoltata constiinta de a utiliza acest minunat instrument de dezvoltare personala.
Cel mai adesea confundam feedbackul cu lauda si ne ferim sa o utilizam ca nu cumva sa fim gresit interpretati; insa feedbackul spre deosebire de lauda aduce informatii suplimentare, clare si la obiect, pertinente care confirma, completeaza, dezvolta punctul de vedere al subiectului la care se refera.
Si cum un exemplu este graitor iata:
Lauda: mi-a placut workshopul dv, a fost minunat.
Feedback: mi-a placut workshopul dv pentru ca m-am regasit in problematica abordata, pentru ca acum am solutii la problemele cu care ma confruntam. A fost minunat ca am avut sansa sa descopar atat de multe lucruri folositoare mie.
Ceea ce observam este ca lauda vorbeste doar despre celalalt pe cand feedbackul vorbeste despre ambele parti implicate in proces.
Ce se castiga in acest fel?…
Informatie, motivatie, constientizare, creste puterea de exprimare, se creeaza relatie, o stare de bine, constructiva pentru toata lumea.
Comoditatea noastra si frica de a fi gresit interpretati ne face cel mai adesea reticienti cu privire la a oferi sau primi feedback. Ne este dificil sa ne exprimam punctul de vedere in acord cu propriile noastre valori si pareri insa acel minim de efort generat pentru formularea feedbackului va stimula procesele desavarsirii de sine. Atunci cand vrem sa ne spunem parerea devenim constienti de cine suntem, de asteptarile si proiectiile noastre, de nevoile si emotiile noastre, de capacitatea de a ne exprima si de a ne face intelesi, etc.
Rezumand, feedbackul ca instrument de dezvoltare personala ne provoaca sa ne intelegem pe noi insine in raport cu celalalt si este un proces in care cel care-l ofera castiga infinit mai mult decat cel care il primeste.
Dar nu vreau sa ma credeti pe cuvant ci sa experimentati si sa oferiti feedbackul vostru ca marturie.

  Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus:  Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul…

  Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre usi iar omul a privit inauntru. In mijlocul incaperii  se afla o mare masa rotunda. Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea atat bine de ii lasa omului gura apa.

  Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati… Tineau linguri cu manere foarte lungi  care le erau legate de brate si desi puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocana, din cauza manerelor mai lungi decat  propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline…

Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor.  Atunci Dumnezeu a spus:  Acesta a fost Iadul.

Au mers apoi catre cealalta camera si au deschis usa… Arata la fel ca si prima. Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasa gura apa.
Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri dar acestia pareau bine  hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.

Omul pios a spus: “nu inteleg”
-Este foarte simplu, a spus Dumnezeu. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi….

Nu este vorba de faptul ca din cand in cand cu totii avem nevoie de ajutor si pentru aceasta ne uitam in jurul nostru la cei de la care am putea sa primim informatia necesara pentru a ne continua drumul. Este vorba despre acea atitutdine cand normalitatea se transformă în “sindrom” adica, in momentul in care incepem sa interferam cu experientele de viata ale altora, din dorinta de a ne rezolva noi problemele. Ma precis atunci cand suntem atat de centrati pe ceea ce ne doare incat neglijam total nevoile celui caruia ii cerem ajutorul, avand asteptari, avand pretentii sau mai rau ajungand sa hartuim acea persoana care credem noi ca ne-ar putea ajuta. Doar pentru ca cineva crede ca altcineva il poate ajuta nu este suficient. Este nevoie ca si acea persoana sa isi confirme disponibilitatea.
Putem recunoaste sindromul „victima” si dupa faptul ca oricat ai ajuta acea persoana ea tot nemultumita este, tot are probleme si daca indraznesti sa te opresti din a mai fi „salvatorul” ei atunci vei descoperi rapid cum victma atat de neajutorata se paote dovedi un real agresor. Uluitor cata energie pot sa aibe aceste persoane atunci cand jocul lor nu este acceptat. Daca si-ar utiliza toata aceasta energie in rezolvarea problemelor atunci cu siguranta lucrurile ar sta cu totul altfel pentru ele si viata lor. Doar ca a fi victima presupune acea mentalitate ca altcineva trebuie sa o ajute sa isi rezolve problemele. Si in plus acest ajutor trebuie sa fie exact asa cum si-l doreste si nu altfel. Sunt extraordinar de priceputi in ati spune tie ce trebuie sa faci ca sa le fi de ajutor, sa iti organizeze viata astfel incat lor sa le fie bine desi ei sunt cei care au nevoie de ajutor sa isi organizeze viata rezolvandu-si problemele cu care se confrunta. Astfel multi „salvatori” sunt prinsi in plasa din care cu greu se mai pot salva; proverbul: ”Buna ziua ti-am dat, belea mi-am capatat” definind cel mai bine experienta rezultata.
Așadar, vă invit să reflectaţi dacă v-ați confruntat vreodată cu “sindromul victimei” – fie din ipostaza de “salvator”, fie din cea de “obiect al salvării”.
Cum a fost? Ce ați făcut? Ce ați învățat din asta?