Ce mai faci? Nu ti-am mai scris de multa vreme in primul rand pentru ca am vrut sa ma descurc pe cont propriu, in al doilea rand pentru ca nu am vrut sa te mai incarc cu ale mele. Dar revin la tine cerandu-ti inca un sfat, iar dupa ce scriu acest mesaj voi lua din nou toate mailurile de la tine la citit
Stii, crezi tu ca exista, uneori, ca o forta superioara care face sa vina obstacole unul dupa altul, o forta pornita poate de oameni care pur si simplu nu te vor, si asa parca tot ce faci e plin de obstacole, de greutati, de teama? Ma duc la munca plina de teama, incep orice proiect plina de teama, scriu cu teama si orice fac e cu teama. Si totul merge greu si cu cat ma lupt mai tare, cu atat merg si mai greu lucrurile. Imi dau seama ca nu trebuie sa ma mai lupt asa si sa las lucrurile sa curga, dar as vrea sa pot controla cumva, sa pot schimba ceva pentru ca lucrurile sa mearga bine. Si nu reusesc. Am o mie de idei si nu ma pot apuca serios de niciuna. Parca simt ca o sa mearga greu. Am obosit atat de tare incat nici forta de lupta nu mai am. Stiu, o sa vina vacanta imediat. Dar imi e tare greu pana atunci. Trebuie sa reusesc cumva sa pot schimba ceva pentru ca lucrurile sa inceapa sa mearga mai usor si pentru mine. Ai vreun siretlic? Stiu ca e numai din gandire si atitudine, dar astea par atat de greu de schimbat uneori Eu te imbratisez cu mare drag si iti doresc zile senine, zi de zi. Mai scrie mesaje pe Facebook. Le caut in fiecare zi. Sunt frumoase.

Draga Sufletel,
Din 100% lucruri rele ce ni se intampla in viata doar 10% sunt cele care nu pot fi schimbate… celelalte de 90% sunt relele care vin prin interpretarile pe care le dam noi lucrurilor care se intampla in realitate.
De aceea romanii in proverbele lor au surprins acest lucru in:”Nici un rau nu vine singur”.
Uite ce fac eu atunci cand ma confrunt cu ceva neplacut.
-dupa cum ai vazut mai sus minimalizez descrierea “raului”… neplacere, situatie…
- nu ma grabesc sa interpretez ci in contact cu realitatea definesc situatia cu care ma confrunt: cum se vede, cum se aude, cum se simte… ce e real si palpabil si defineste problematica… Ceea ce reprezinta cei 10% care nu pot fi schimbati.
- si daca sta in puterea mea(si sta…) sa dau o interpretare care sa contrabalanseze cei 10 % atunci incep sa o caut. Cum?…
S-a intamplat asta… Daca s-a intamplat, atunci e de la Dumnezeu, ca nimic nu se misca fara Voia Lui. Daca e de la Dumnezeu este BUN, ca nimic nu face Dumnezeu rau sau prost. Daca e Bun si eu il percep rau, atunci inseamna ca mie imi scapa ceva pentru ca eu nu am inteligenta si intelepciunea… Mintea lui Dumnezeu. Deci, e ceva bun si nu imi dau eu INCA seama…. Incep sa ma uit, sa abordez diferite pozitii perceptuale ca sa realizez acel bine din raul cu care ma confrunt. Si cand cauti nodul in papaura il gasesti… La fel si cand cauti binele din situatia problematica cu care te confrunti…ai sa il gasesti(daca nu te minti si esti sincer, deschis si receptiv in cautarile tale).
Si acum dupa ce am respectat proverbul:” Da-mi Doamne puterea sa accept ceea ce nu poate fi schimbat… si puterea sa schimb ceea ce poate fi schimbat(adica interpretarile mele cu privire la ceea ce nu poate fi schimbat)… si intelepciunea sa imi dau seama care sunt unele si care sunt celelalte”, acum trec la actiune.
Sper sa iti fie de folos…
Si in plus nu uita
- ca nimeni nu ne poate face mai mult rau decat ne facem noi insine.
- ca ceilalti nu fac altceva decat ceea ce ne facem noi insine( legea similaritatii, a atractiei, a rezonantei: asemanatorul atrage asemanatorul)
- ca necazurile venite prin ceilalti sunt cea mai usoara posibilitate/ oportunitate de a a evolua (celelalte doua fiind boala si moartea).
Legile oglinzilor spun:”Tot ceea ce admiram la cineva avem si noi dar nu ne dam seama. Dar si tot ceea ce uram, nu ne place la cineva … avem si noi dar nu ne dam seama”. Si nu cauta identitatea ci similaritatea, si asta doar daca esti pregatita sa te confrunti cu Umbra, sa te cunosti, sa iti descoperi si sa iti accepti integrand partea ta intunecata. Pentru ca este stiut faptul ca Cautatorii de Lumina au si ei o parte intunecata, care dispare, asa cum dispar umbrele… doar cand Lumina izvoraste din centrul fiintei si nu numai dinafara. In prezenta Luminii Intunericul dispare. Astfel ca singurul mod in care poti sa scapi de “raul” din tine care atrage problemele este sa faci Lumina prin a te descoperi, prin a te iubi si a te accepta pe deplin asa cum esti, integrand partea ta intunecata: fricile, temerile, blocajele, etc.
Iar in final, vazand ca provocarea ta a dat nastere unui rezumat dens in informatie am sa te rog sa imi permiti sa postez asta pe blog ca toti cei care se regasesc in povestea ta sa beneficieze si ei, pe prncipiul:”Dar din Dar…”
Sa auzim numai de bine!
Cristina

  Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus:  Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul…

  Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre usi iar omul a privit inauntru. In mijlocul incaperii  se afla o mare masa rotunda. Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea atat bine de ii lasa omului gura apa.

  Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati… Tineau linguri cu manere foarte lungi  care le erau legate de brate si desi puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocana, din cauza manerelor mai lungi decat  propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline…

Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor.  Atunci Dumnezeu a spus:  Acesta a fost Iadul.

Au mers apoi catre cealalta camera si au deschis usa… Arata la fel ca si prima. Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasa gura apa.
Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri dar acestia pareau bine  hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.

Omul pios a spus: “nu inteleg”
-Este foarte simplu, a spus Dumnezeu. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi….